Polidin este vaccinul care a ținut România sănătoasă! S-a lucrat șase ani la acest preparat, dar în scurt timp a dispărut brusc pe de piață! Adevărul din spatele misterului


În anii 1960, mai mulți cercetători români au testat pe propriile corpuri un vaccin ce avea să protejeze multe alte persoane de infecții, decenii la rând. „Ne-am injectat şase zile la rând câte 2 mililitri”, își amintește fosta șefă de producție a acestui vaccin, Sylvia Hoișie, ajunsă acum la 90 de ani.

Sylvia Hoișie și-a trăit tinerețea într-un coșmar. După anul 1940, fiind evreică, ea nu avea voie să meargă la film, nici să meargă cu bicicleta, sau să se bucure de un aparat de radio. Mai mult, colegele o stigau „Jidancă”. Din păcate mai târziu va fi deportată în Transnistria și va trăi în mizerie și foamete.

După ce războiul s-a terminat, ea s-a întors în România și a terminat facultatea de medicină pentru ca mai apoi să aibă un rol extrem de important în apariția Polidinului. Ce este Polidinul? Acea injecșie dureroasă pe care am făcut-o mulți dintre noi dar care reușea să ne ferească de infecții, gripă, dar, mai ales, ne întărea imunitatea.

„În anii 60, țări europene precum Franța, Germania, Elveția și chiar Polonia foloseau deja preparate imunostimulatoare, gândite pentru ca organismul să poată lupta cu o gamă largă de infecții bacteriene. Importată din străini, ideea a prins puternic la Iași și București, unde o echipă de cercetători foarte tineri s-a apucat rapid de treabă”, potrivit Great News.

„La Iaşi, din colectivul care a început cercetările făceau parte patru persoane, dar la Bucureşti erau mai mulţi. Eram cu toţii foarte tineri, media de vârstă fiind în jur de 25-26 de ani, şi plini de chef de lucru”, își amintește sylvia Hoișie.

Pentru crearea Polidinului s-a muncit 6 ani, toate ingredientele folosite erau din România. Ce își mai amintește cercetătoarea: „Microbii erau indigeni, tulpinile fiind izolate de la oameni bolnavi. Nu luam microbi din Franţa ca să-i aducem în România. Pe lângă microbii indigeni, în compoziţia produsului intrau bilă de bou, fenol, apă distilată şi clorură de sodiu, dar putem spune că şi fiola constituia tot un ingredient. Această cercetare a fost de durată, uneori istovitoare. Am obţinut preparatul prin 1962-1963 şi apoi am început munca de cercetare pe animale de laborator: şoarece alb, cobai, iepuri. Cei de la Bucureşti aveau o tematică, noi de la Iaşi, o altă tematică de investigat. Aşa am reuşit să observăm că preparatul poate să oprească o infecţie, mai ales infecţiile tractului respirator superior”.

În primăvara lui ’66 vaccinul era recunoscut oficial de către autoritățile din România, după ce au fost efectuate mai multe teste pe animale. Acum urma testul suprem, testarea pe oameni: „L-am testat pe noi. Ne-am injectat şase zile la rând câte 2 ml de Polidin şi toate reacţiile au fost bune. Şi aşa am primit dreptul de a-l produce. După ce l-am produs a început adevărata cercetare: să vedem în ce afecţiuni este eficient, dacă nu produce la copii efecte adverse, dacă putea fi prescris şi femeilor însărcinate, dacă nu avea o acţiune toxică asupra fătului. Apoi, am primit permisiunea de a-l testa pe comunităţi, pentru a vedea dacă poate fi făcut anterior perioadelor de gripă, şi rezultatele au fost bune. Toată munca noastră era prezentată anual la sesiunile ştiinţifice ale Institutului Cantacuzino din Bucureşti, pentru că unitatea era şi de cercetare, şi de producţie”.

După acest pas uriaș, a fost demarată producția, la început nu existau aparate, așa că vacinul era fiolat manual. Din anii 70 acesta a început să fie produs în număr mare de unități, prin intermediul aparaturii moderne. La sfârșitul anilor 90 erau produse chiar și 15 milioane de Polidin anual fiindcă medcii îl ofereau pacienților cu infecții respiratorii.

Polidinul a fost o victorie uriașă pentru Institutul Cantacuzino, iată ce mai spune despre asta Hoiște: „Colectivul s-a înmulţit, au venit medici tineri şi tehnicieni şi am reuşit să mai obţinem şi alte preparate: un ser specific pentru infecţiile căilor respiratorii superioare numit Bronhodin, în concentraţii diferite, sau Aerodin, care erau cu instilaţie nazală. Mai târziu, am creat un preparat care conţinea Candida şi care avea un rezultat foarte bun în alergii (IBC 10), apoi ne-am gândit să facem un produs de administrat pe cale orală, şi aşa a apărut Orostim. În anii ’70, la Iaşi, s-a produs şi vaccinul antiholeric. A fost nevoie de mare atenţie, căci era suficient să pătrundă în apa curentă doar câţiva microbi, mai ales că ţevile de apă sunt aproape de cele de la canalizare, şi s-ar fi declaşat o epidemie în oraş. Şi totuşi nu am avut niciun accident”.

Și totuși, Polidinul a fost ,,UCIS”! De ce s-a întâmplat așa ceva? Totul a început în anul 2000: ,,În anul 2000 se ştia că România va intra în Uniunea Europeană şi ne pregăteam să facem o serie de schimbări. Una dintre ele se referea la trecerea a tot ce însemna producţie pe calculatoare. Am reuşit, dar s-a cerut ca circuitele de producţie să fie refăcute, pentru că circuitele produselor noastre se întretăiau. Un lucru care ne-a lovit puternic a fost acela că nu mai aveam voie să folosim la Polidin ingrediente româneşti, ci doar standardizate, aşa că am primit substanţe chimice standardizate, care însă nu s-au potrivit cu cele cu care lucram noi, de unde a rezultat mult rebut. […] Eu am ieşit la pensie în 2003, dar am urmărit evoluţia produsului. Cum vă spuneam, după cerinţele Uniunii Europene, producţia a început să scadă, iar, pe de altă parte, banii pe care i-a câştigat institutul din Iaşi nu au fost investiţi pe plan local, ci la Bucureşti, dar nu ştiu în ce condiţii, că nici ei nu au reuşit prea multe. Polidinul nu se mai produce din anul 2012. S-a încercat să se mai fabrice la Bucureşti cu personalul de la institutul din Iaşi, dar nu s-a reuşit, principala cauză fiind circuitele de producţie necorespunzătoare”.

Sylvia Hoișie a mai declarat că producția ar putea fi reluată în orice moment: „În principiu, producţia poate fi reluată. Din nefericire, clădirea Institututului Cantacuzino din Iaşi s-a degradat. Chiar dacă ar dori cineva să repornească producţia în prezent, este imposibil la Iaşi. Trebuie adusă aparatură modernă şi personal. Ştiţi medici care ar vrea să lucreze pentru un salariu de 2.000 de lei?”.

Loading...